Analiştii apreciază că Merkel, Clinton şi Royal ar putea domina politica mondială
Germania este deja guvernată de o femeie. În SUA şi Franţa, femeile încearcă, de asemenea, să devină preşedinţi în locul bărbaţilor. „Este pregătită lumea pentru un triumvirat al Doamnelor de Fier?", se întreabă analiştii.
Fosta Primă Doamnă a Americii, Hillary Clinton, e hotărâtă să preia frâiele celei mai mari puteri de pe planetă. Nu a uitat niciun amănunt pentru a seduce publicul: acţionează la fel de dur precum Margaret Thatcher în probleme de securitate naţională, ca o "mamă", care se îngrijeşte de copiii americani, nu uită să poarte un colier cu cruciuliţă de aur şi rubine, amintindu-şi de voturile religioşilor, şi chiar încearcă să fie "puţin sexy". "Cred că sunteţi foarte drăguţă", i-a spus un veteran al războiului din Golf, în cursul unei întâlniri recente la o primărie din Iowa. "Mulţumesc!", a răspuns, radiind. Dacă va continua în acest fel, Hillary ar trebui să aibă toate şansele să intre în istorie ca prima femeie preşedinte al Americii. Dar mai sunt alte două femei care fac istorie. Dacă Hillary este deja un superstar care atrage ca un magnet mulţimile şi jurnaliştii, Angela Merkel, cancelarul Germaniei, are mai puţină celebritate, însă se bucură de avantajul de a fi deja la putere. Împreună cu strălucitoarea Ségolène Royal, care curtează alegătorii Franţei, ele ar forma un puternic triumvirat de femei care ar conduce în curând Occidentul, în parteneriat cu Gordon Brown sau David Cameron, scrie "The Times".
Urmaşele lui Margaret Thatcher - Golda Meir şi Indira Gandhi
La o petrecere desfăşurată săptămâna trecută la Washington, prietena familiei Clinton, Elizabeth Bagley, ambasadoare în Portugalia la mijlocul anilor ‘90, a fost emoţionată de perspectiva unui triumvirat feminin la cârma puterii mondiale: "Este nemaipomenit. Ar putea fi o echipă minunată. Ar putea pune capăt izolării din epoca Bush. Toate sunt femei puternice, dar ştiu, de asemenea, să facă şi compromisuri". "Femeile sunt multilaterale. Fiindcă trebuie să ne împărţim mereu între soţi, slujbe şi copii
", a adăugat Bagley. Are ea dreptate? Ar fi Angela, Hillary şi Ségolène formidabile "doamne de fier", cum au fost cândva Margaret Thatcher în Marea Britanie, Golda Meir în Israel şi Indira Ghandi în India? Ele sunt strălucitoare, dar nu par să preia ştafeta de la femei precum regina Elizabeth I, care a decapitat-o pe regina Maria Stuart a scoţienilor, rivala sa la tron. Marily Davidson, psiholog la Manchester Business School, care a studiat ascensiunea femeilor la putere, a spus: "Când Margaret Thatcher a fost aleasă am crezut că este prima din mulţi. Dar nu a fost aşa. A fost puţin din toţi". Însă Thatcher s-a ridicat într-o perioadă de dominaţie a vieţii politice de către bărbaţi, pe care i-a învins cu propriile lor arme. Angela Sego şi Hillary se ridică într-o altă conjunctură, în care fetele îi întrec pe băieţi la şcoală. Acum deja sexul feminin a atins procentul de 57% în universităţi, inclusiv la matematică şi inginerie.
Războiul cu electoratul de sex opus nu e câştigat
„Multe femei se afirmă în zilele noastre şi sunt gata să preia poziţii de conducere", spune Christina Hoff Sommers, specialistă de la American Enterprise Institute, autoare a cărţii „The War Against Boys". Dar când vine vorba de voturi, lucrurile nu mai sunt atât de simple. Războiul cu electoratul de sex opus nu este nici pe departe câştigat. Potrivit lui Peter Kellner, de la compania de sondaje YouGov, femeile nu au foarte multe şanse în politică. "Sunt mai degrabă un câine cu o singură viaţă, decât o pisică, animal cu nouă vieţi", adaugă el. Există dovezi că votanţii sunt încă reticenţi faţă de femeile-lider. Ele au cele mai multe şanse când ţara lor este pregătită de o schimbare politică, cum s-a întâmpat în Marea Britanie, în 1979, când Margaret Thatcher a devenit prima femeie prim-ministru.
