Valentin Gheorghiu, artistul apreciat de George Enescu, împlineşte astăzi 80 de ani.
Pianistul Valentin Gheorghiu, care împlineşte astăzi 80 de ani, “este un talent rar, ce trebuie supravegheat îndeaproape”, scria George Enescu într-o recomandare. Cu generozitatea-i recunoscută, dar poate şi cu oarecare nedumerire, Enescu acceptase să asculte cântând doi... copii: fraţii Ştefan şi Valentin Gheorghiu.
Cuvintele entuziaste ale lui Enescu au fost providenţiale pentru Valentin Gheorghiu, care a avut şansa, în urma acestei recomandări, să studieze la Paris – una dintre cele mai redutabile citadele ale învăţământului muzical mondial, şcoală care l-a format şi pe Enescu. Au trecut multe decenii de la acea după-amiază din anii interbelici.
Între timp, Ştefan Gheorghiu a devenit cel mai respectat şi mai pertinent profesor de vioară al românilor, iar Valentin Gheorghiu s-a impus ca ultim aristocrat al pianului din ţara noastră. Artist de o forţă interpretativă neegalată, Valentin Gheorghiu s-a dedicat instrumentului cu care, pe succesiunea alb/negru a clapelor, a reuşit să creeze culori şi imagini încântătoare, construindu-şi cu migală şi cu har concepţia interpretativă originală şi valoroasă, dublată de o sensibilitate şi o trăire emoţionante, capacitate în slujba unei comunicări cu totul speciale ce se crează între artist şi publicul său.
Trio pianistic, alături de soţie şi fiică
Valentin Gheorghiu este, de multe decenii, cel mai iubit dintre pianişti. Apariţiile sale publice sunt o sărbătoare, iar melomanii sunt copleşiţi de arta sa, orice concert al său prelungindu-se cu mult, din cauza nesfârşitelor aplauze. Astăzi maestrul trăieşte un moment aparte: a trecut pragul celor 80 de ani - în cazul său o vârstă a unei tinereţi fără bătrâneţe.
Căci maestrul are mereu proiecte noi, imaginează noi propuneri repertoriale, este la fel de neobosit şi de doritor de a sluji marea muzică. Ce se mai poate adăuga? Că iubeşte pianul de la vârsta de 5 ani, iar pianul i-a întors dragostea şi a arătat că îl iubeşte la fel de mult, ascultându-i orice gest, orice dorinţă? Că este, la fel ca şi Enescu, şi interpret şi creator, deţinând Premiul de compoziţie acordat de maestrul absolut al muzicii româneşti? Că, de mulţi ani, alături de domnia sa mai invită din când în când pe scenă pe soţia şi pe fiica sa, într-un fermecător trio pianistic?
Amănunte de viaţă, fapte artistice dedicate publicului românesc, pe care niciodată nu l-a abandonat, în ciuda numeroaselor şi tentantelor ocazii venite din străinătate.
